Două glasuri în cameră
plînsete,
mama ia zahărul de pe buze,
înfige spinii trandafirilor în coapse
și pășește trăgînd odrazlele.

De azi, doamna e ființa aceea
care vă ascunde lacrimile sub fuste,
e mama orelor limpezi
în care alături stau frați și surori
în lumea poveștilor
zînele vor lua pe furiș ciocolata
și vor ascunde în căsuțele voastre povești.
Nu plîngeți
lăsați peștii să curgă lin,
ronțăiți creioanele colorate,
desenați pe asfalt curcubee.

Mama se mișcă azi mai încet
visează eroi, eroine,
jocul e un pariu
pe cartea încrederii.