ochiul ei verde deschis în luna aprilie
ca după un somn în care am visat enorm la zăpadă
ochiul ei în care îmi văd pielea anihilată
ca și cînd ar fi tușit iarna
și ființa mea ar fi fost
strănutată

o sumă importantă de etcetera soarele mic ce învață să cadă
peste umărul ăsta pe care l-am iubit construit
în care stralucește tot ce n-am strîns
umărul ăsta în care am investit tot
ca într-o operă de binefacere
pentru plîns

a rîs
primul fir de iarnă
din care mă privește un morman de zăpadă

aproape il pot vedea pe Dumnezeu cum își scutură cerul
oftînd
peste acestă oglindă în care
sunt greier
furnică
pe rînd