trece tăcerea prin mine mă
acoperă
nu tristeți
nu ploi de noiembrie

doar
imperii de ace
și
doi ochi mari luminați de opt începuturi de an

plâng sacadat

dar viața merge înainte
viața se încolăcește în jurul meu și mă
taie la buric
pe afară oameni își croiesc visele petici

lasă
covoare hard core țesute de bunica multicolore
îmi apasă respirația

lasă bloguri blocuri stocuri
de memorie

o fetiță dincolo de gard să o prinzi la
cădere își zgârie picioarele


las-o

acolo între ceruri ploi de

a
ce