Multe gânduri niciodată șterse
din capetele pustii, mucegaite
aruncate în zadar pentru hiene
și lăsate în bătăi de soare

Regrete cugetări despre alte vremuri
melancolii, dureri, lipsuri și plăceri
anxietăți și frică în mintea stupidă
sentimente încuiate într-o cușcă fără cheie

Săgeți și gloanțe respinse rece
vine vara, iarna nu mai trece
la fel întreg și fără zgârieturi
merge cu fruntea tot în pământ

Mai stă o zi și poate o noapte pentru o ceașcă de cafea
lumea îl așteaptă nu cu drag ci cu sadică plăcere
se roagă la cerul alb, se roagă în zadar pentru încă o zi
își așteaptă soarta împăcat, se uită pe sine în marea întunecime

Și din ceață se ridică, zboară un pic, se ridică și iarăși pică
bate din aripi în zadar, bate în gol, își expune viața la un pahar
zboară totul împrejur, căutându-și acel destin prea dur
el își amăgește în continuare ochii, cu un cer albastru un pic prea pur

Se ridică cu părul până la stele, pletele-i gâdilă luna
dar picioarele tot în noroi îi stau, tălpile de pământ se leagă
își așteaptă condamnarea, renegarea, patul lui Procust să îl tragă
dar nu vrea să îl taie ghilotina, îl seceră nebunia, angoasa și prostia

Așteaptă soarele să răsară, așteaptă ziua
așteaptă luna să cadă, așteaptă dimineața
își așteaptă cruțarea, își așteaptă crucea, își caută nebunia,
noroiul în picioare îl calcă, se îneacă, se pierde în ipocrizie.

Trecutul îl așteaptă în viitor cu o coasă
îl așteaptă morbid pe o veche stradă
îl privește cum prezentul îl traversează
îl mai lasă o zi timpul să-l piardă, dezechilibrând balanța

Se uită cu ochii pierduți la drumul fără sfârșit, pustiu
praful îl răpune în viitor și se pierde în ceașca de rachiu,
pe calea mult prea bătută dintre rai și iad, dintre eu și tu
când prima cioară îi sare în față în chip de porumbel

Se pierde în peșteră, tot caută lumina fadă
tot își caută Moirele sale, tot își caută iubitele Moire
tot așteaptă o a doua șansă, tot așteaptă noaptea
se pierde în peșteră, căutând noaptea cea mai lungă

După așteptarea nesfârșită, își așteaptă sentința
pentru crima necomisă, pentru fapta neîmplinită
își așteaptă condamnarea fără judecată
își așteaptă viața, își așteaptă moartea
Săgeți și gloanțe respinse rece
vine vara, iarna nu mai trece
la fel întreg și fără zgârieturi
merge cu fruntea tot în pământ