în colțul stâng al inimii/cel fără greșeală /stă suspendat un oraș/
uneori cred/ că a existat înainte ca mama/
să mai facă o rană timpului/născându-mă/
numai noi doi locuim aici/ne-a blestemat o pasăre/
să ne rămână umbra mai lungă decât viața/
moartea nu e decât un decor absurd/
de fapt/nici nu credem că există/
suntem rude doar cu ziua și noaptea/
uneori îți sunt gorgonă/iar tu calamus/

uneori bem ploaie/
apoi ne amintim focuri





"treceam odată printr-un oraș plin de lume (…)/cu toate astea, azi, din întreg orașul acela/nu-mi amintesc decât o singură femeie/pe care am întâlnit-o întâmplător
și mi-o aduc aminte, fiindcă mă iubea"(whitman)