acum după istorie
pe stradă fiind mă uit la aproapele
care mă calcă pe bombeu
cel care mă îmbrâncește peste tot
la urcarea în tramvai și metrou și autobuz
cel care se bagă în mine, băga-l-aș și scoate-l-aș
cel care mă scuipă cu semințe și flegmă,
mă privește cu ură
sau în cel mai bun caz cu indiferență
privește prin mine
spre alt aproape.
aproapele meu iubit,
abia așteaptă să-mi moară capra
și mă trezește din somn cu muzica preferată
a lui! a aproapelui.
o! aproapele meu, de ce te depărtezi atât
cu fiecare minut, secundă, oră, viață
tu ești tot mai încolo, mai insignifiant
doar un nume, o umbră, palid, șters
nu exiști, nu te văd, dar te aud cum înjuri
mai ceva ca birjarii needucați de la ușa cortului
te miros din păcate, aproape spălat cum ești tu aproapele meu
te simt mai ceva decât sula din coastă
pe care tu mi-o tot bagi zi-de-zi, zi-de-noapte
oricum nu e sulă e șiș.