Poemul este o versificatie decenta, nespectaculoasa si evident parodica, dar cu acea evidenta deseori ignorata, in cautarea altora, mai coplesitoare.
Parodia se anunta sec, inca din primul vers, prin pragmaticul "a fixa", pentru a se lafai, de-a dreptul,pe toata lungimea celui de-al treilea, oarecum sleampat si diluat pana la banal si fata de care referinta la "trefla care pierde" pare de-o pretiozitate impertinenta.
A doua strofa, desi legata de prima printr-o conjunctie temeinica, nu pare a fi legata de nimic care s-o justifice logic decat, din exces de bunavointa, de ideea ca termometrul si pacientii nu-s tocmai notiuni contradictorii si ca unii din acestia nu au sansa unui careu de asi cu care sa evite, pana la adanci batranete, ingropaciunea.
Cu un preludiu timid dramatic, a treia strofa esueaza intr-un patetism prafuit, precum privirea incetosata a unui septuagenar inca dandy, care-si contabilizeaza, la pensie, amorurile ilicite, dar zburdalnice, incurcand prenumele si starea civila, dar nu si circumferinta bustului.
In a patra si ultima, din fericire, se anunta o moarte demna si verticala, dar se renunta la ea din rezoane de protectie a mediului, oricum virusat si doldora de suspiciuni; glaciatiunea interioara continua sa-si faca de cap, vijelios, in falfaitul funebru al unui stol de sorginte neprecizata.Care s-ar afla intr-un pericol iminent, banuim noi, daca ar urma si strofa a cincea.
Licentios prin cumintenie, lipsit de orice protuberante ideatice si de forta unui cinism consacrat, cu lirismul demontat sistematic, fara scrupule,deci, prea plat ca sa impresioneze, prea sec sa produca vreo emotie mai acatarii, prea tern si clorotic sa justifice efortul unei critici aplicate ori picanteria vreunei injuraturi suculente, poemul cel mult intriga, in sinea lui si nici macar nu irita,pentru ca n-are cu ce.
Irita, in schimb, impresia de spectacol cu bilet la pret de diva, in care apare pe scena o scolarita premianta, cu genunchi tepeni si mutra incremenita, nejustificand nici interesul binevoitor cu care a fost asteptat( poemul),nici ,
mai ales, aroganta nonsalanta cu care autoarea si-a adjudecat subtilitatea perceptiei si nici condescendenta protectiva cu care a tratat metehnele lirice din ograda altora.
Comparat cu un meniu, seamana cu poridge-ul englezesc: bine fiert, nu da crampe si asigura necesarul de calorii, dar nu te-ndeamna sa plusezi si-l uiti spontan si fara regrete, la iesirea din spatiul aerian.
Raman in suspensie( si-n coloana de mercur) doua intrebari: de ce a fost aleasa aceasta forma fixa, restrictiva, habsburgica, de-a dreptul, in care poate esua copios chiar si un maestru si de unde senzatia suspecta ca poemul a fost scris cu gura inchisa, printre dinti, ca dupa o obturatie cu arsenic si o nota de plata demolatoare.



persona///prima infatisare