agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 2508 .



Magia unui liliac
personals [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [artemiss_007 ]

2006-05-30  | [This text should be read in romana]    | 



A fost o perioadă în care mă zbăteam în ape adînci, cu simțurile amorțite, dădeam în neștire din mîini dar nu întrezăream limanul.
Uitasem să mai privesc natura: să mai urmăresc jocul fulgilor de nea, să mai miros o floare, să-mi arunc privirea spre cerul înstelat, nu mai înțelegeam notele vîntului adiind printre sălcii.
Cu gîndurile parcă spălate de ploi, mă strecuram pe străzi ca o nălucă dominată de fiorul înfrîngerii ce mă nimicea tăcut, eram asemeni unui suflet fugar rătăcind în aripa timpului istovit...

Uitasem să mai trăiesc!

Pînă într-o seară superbă de mai cînd, în drumul spre casă, m-a țintuit parfumul unui liliac. M-a învăluit ca o mîngîiere ușoară și am fost obligată să mă întorc, să-l privesc, să-l simt și am tresărit cînd mi-a zîmbit în violet. În interiorul meu - ceva ca o barieră - a căzut,
s-a ridicat cortina de ceață din jurul meu și am simțit că respir, mi-am simțit pulsul în vene, mi-am simțit pașii ce-au încetinit și începeam să văd, să aud...
Din toate aleile natura mă îmbrățișa cu parfum de flori și foșnet de smarald, auzeam pașii trecătorilor, le simțeam prezența și reîncepeam să înțeleg simfonia vîntului ce-mi mîngîia umerii, răsfirîndu-mi părul.
Cu cît vedeam mai multe cu atît eram mai derutată, lacrimi fierbinți s-au prelins pe obraz, inima a tresărit în piept și m-am auzit șoptind:
- Doamne, cîte am pierdut! Unde am fost pînă acum?

Unui liliac ce m-a oprit cu mirosul lui divin într-o seară de mai îi datorez totul, redîndu-mă naturii m-a redat de fapt vieții.

Acum aud glasul naturii, mă aud pe mine și mă simt de parcă aș purta pe umeri infinitul și în suflet o aripă de pescăruș.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!