lasă durerea acasă
pleacă cu următorul tren
spre nicăieri
eu am găsit bilet în ultimul vagon
mă așez la geam
aprind țigara
nu-mi pasă
măcar aici să fiu liberă
scrumul zboară pe lângă părul meu
pulpele mi s-au lipit de banchetă
ne-am oprit
stația efemerității
mi-e greață
nu mi-a plăcut niciodată aici
aștept să plecăm
aș vrea să împing trenul
mă uit la câmpuri de maci
adorm
cineva mă întreabă unde mă duc
nicăieri spun
trenul ăsta se oprește aici
nu pentru mine
eu mai merg
mai am țigări
nu cobor
privesc peronul și tac
cândva erai aici
stăteai cu flori
tâmp
naiv
frumos
acum dale de ciment goale
eu am rămas cu macii
tu în alt tren
mâine returnez biletul

e mai ușor cu avionul
spre niciodată
mai mult confort
mai puțină plictiseală
clasa I
cu destinația singurătate

Welcome!