agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-30 | [This text should be read in romana] |
lui Oleg Garaz, cu aceeași frățească iubire pe care anii aceștia care tot trec nu o pot schimba
Lumea își continuă mersul. Lumea aceasta care va trăi și după atît de sigura moarte a fiecăruia dintre noi. Trăim în singurătate. Lucrul acesta stă scris pe toate fețele din jurul tău. Gesturi, cuvinte, întîmplări cotidiene și cele care nu se uită, care îți rămîn în memorie, toate te fac să închizi ochii încă o dată. Oamenii pe care îi știai pe aproape, dispar, chiar și tu dispari într-o bună zi. Îi pierzi și te pierd, pentru a nu-i mai revedea niciodată iar ceea ce ne desparte nu e moartea cum poate s-ar crede ci singurătatea, fuga, marea fugă către un loc nou, un loc ideal care știi sigur că nu există în realitate, pe care nu-l vei găsi niciodată. Dar dacă ceva nu e bine, dacă frica, durerea, disperarea, ura, moartea, umilința, dezgustul, au pus stăpînire pe voi, fugiți. Există undeva un loc ideal, un loc unde întrebările au răspuns și unde cuvintele tale nu mor odată cu tine. Fugiți! Dumnezeule, mi-ar fi plăcut să văd acolo pe străzile Orașului Părăsit, o explozie de oameni fugind, alergînd fără oprire, luîndu-și zborul, ridicîndu-se deasupra caselor cu acoperișuri din tablă, deasupra turlelor bisericii. Oameni fugind spre un alt loc, un loc ideal care defapt nici nu există, pînă ce Orașul ar fi rămas pustiu, într-adevăr părăsit, atunci victorioasă aș fi intrat eu, scuturîndu-mi pletele în vînt, sălbatic, aș fi trecut peste colinele Orașului, aș fi intrat în cetate și aș fi adormit într-un tîrziu pe iarba uscată din curtea bisericii pînă cînd într-un tîrziu, singură în tot orașul acela mare aș fi putut striga: - Da, rataților, înfrînților, provincialilor, visătorilor, disperaților, există un loc ideal el e Orașul Părăsit. Orașul tău, orașul din care au fugit cu toții, orașul în care ai rămas singur, rătăcit și victorios, doar tu și acoperișurile de tablă și străzile pavate cu piatră cubică și ruinele cetății și tot ce vrei tu acolo în orașul unde te afli părăsit de toți. Fugiți către locul acela, lăsați disperarea să vă încolțească în suflet, ratarea să vă ucidă nopțile, teama să vă ardă sufletul dar nu vă opriți din fugă. Fugiți!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy