Ne pomenim bantuindu-ne tacuti propriile visuri, carti ambulante uneori, urcand sau coborand preocupati scarile ce oricum se urca si singure. Greu mai pot sa zic; luati, mancati, acesta este sufletul meu care se afla printre voi, pentru iertarea cuvintelor.
Ma enervez adesea prea repede si uit ca daca profilul mortuar al lui Bacovia este cocotat mai sus decat as reusi eu sa-l vad ca pe un om, poetica lui romaneasca il aseaza totusi printre vechii optimisti, din fiecare.
Ar fi bine sa evitam cocotarea prea sus a poetilor netrupesti, si sa incercam mai degraba sa le traim poezia, sa o coboram din iatac, pe strada.