Acum mulți ani rula pe ecrane, la noi, un film, în care „firava“ Draga Olteanu, altfel mare actriță, juca rolul unei mame care voia să își mărite fata cu agronomul. Avea grijă să spună cât e de harnică Mona. Se înțelege că acesta era numele adoratei sale fiice. Agronomul o întreabă, ironic, pe mama iubitoare ce îi mai face fata, iar ea răspunde mândră: „Mona mulge vaca!” Multă vreme, această propoziție a circulat, căpătând chiar nuanță de sentință. Acesta este și motivul pentru care am ales-o drept titlu la o suită de catrene nu prea reușite, recunosc.
Din păcate, sau din fericire (încă nu m-am dumirit ce să aleg din astea două), „minunatele“ mele „catrene“ „Mona mulge vaca“ nu sunt pe placul unora dintre dumneavoastră, mai cu seamă al celor care plâng de mila poeziei românești (v. „vai de capul poeziei românești“ - Robert Muscaliuc și „să prelucrezi deșeurile cu înversunare atât de creatoare“ - elena morar). Prin urmare, le-am retras de pe site, cu mulțumirile de rigoare, adresate atât dumneavoastră, care ați trecut pe acolo, cât și prietenilor menționați, prieteni care mi-au „deschis ochii“ și m-au convins că e mai bine „să stau în banca mea“.
Nu știu să scriu epigrame, nu știu să scriu catrene, am vrut numai să râdem împreună. Dar dacă nu știu să o fac în colțul gurii, ca un intelectual rasat (Ah!Asta îmi amintește de cai și de Esenin!), mai bine să tac pentru vecie pe tărâmul acesta! Așa să fie! Amin!