agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-01 | [This text should be read in romana] |
Ea,
pe coperta, gatita cu o cravata barbateasca ( pare o victorie in verdele diminetii), coborata pe o scara, cu parul obosit, si cu-n zambet blagian ce-ncearca sa spuna caā¦ stie ceva! Zambetul- prima plasa, mai apriga decat ciorapii negri, care nu se vad. Apoiā¦ tot Ea, frumoasa si ganditoare, rastignita vertical. Mereu Ea, Femeia, cuibarita pe pieptul barbatului in somn de libertate, salbatica oarecum, cu o dorinta de zbor, asumandu-si conditia firesc, intr-o lume nefireasca. Femeia si plasa ciorapilor ei. Iar noi, piticii, stirbii, plesuviiā¦ (duminicalii mei fac supozitii: cine sa fie āpiticul chelā?!), toate creatiile lui Dumnezeu, agatati cu visele si strasi de gat. Dincolo de ciorapi sta femeia la panda, precum pisica la usita coliviei cu papagali. Am vazut candva un film cu o femeie frumoasa ce trecea prin multime si mangaia leprosii, iar acestia se vindecau vazand cu ochii. Altadata, in vechime, un poet oferea flori pe strada celor mai urate femei! āEram sortita sa apar pe lumeā- zice LOREDANA CRISTEA. Ursitoarele i-au spus: āS-o reprezinti pe Eva cum vei stiā. Nu se poate impotrivi fiindca blestemul sortii este mai puternic. ā N-a fost alegerea mea sa locuiesc/ in muzeul sperantelor ucise de timpā, āin veacul cand intoarse-s toate cele/ din rosturi ce ānainte au fost puseā; āeu umblu la hotarul dntre viata si moarte sa ma aflu deslusitā, āSi caut raspuns intrebarilor toate/ de unde in viata, pe unde prin moarte?ā āMa scrie Dumnezeu cu pana Luiā. ā La masa mea, aici mi-e libertateā; ācuvintelor de sensuri cersetorul/ sa umple ele golul dintre mine/ si restul ce ma sfasie de-o vremeā. āCe vremuri de nepasareā- observa. Si-iā¦ pasa! āE-n jurul meu atata disperareā, āpoate copiii mei prin vreo minune/ vor fi mai albi la fata decat mine/ si n-or manca din stratul de carbune/ o amarata si hulita paineāā¦ Dumnezeu i-a dat frumusete si intelepciune. N-a lasat-o singura: āun inger a prins radacini la mine-n fereastra/ sadeste luminiā. āAm sa traiesc tot ce-mi va trece prin viataā spune- ā nu mai am timp sa stau nici o secunda/ ma prinde de la spate primavara/ o sa se-apuce trupul sa-mi patrunda/ cum patrunde somnul, dulce, seara// alerg cu inima din piept sa-mi iasa/ de parc-am evadat din inchisoareā. Poti sa spui ceva de rau acestui suflet atat de curat? Face pasi inainte, cu sfiala, si vede cum se desprinde cu incetul de ceilalti: ā un pas, inca unul si totul devine/ o cale deschisa femeii din mineā ; ā imi suna in oase prea plinul/ grabirii de-a da si eu piept cu destinulā; ā iubirea ma cauta, sunt la izvoareā; āabia mai pot duce inimaā; ā sunt toata vegetala si-n san si-n buzunare/ si-mi geme inflorirea si nu mai am scapareā; āziua de maine din mine se-adapaā . Poemele sale sunt fragmente dintr-o viata suprapusa de cele mai multe ori fericit cu poezia (trairile cu sensuri), o uimire a existentei sale, a trecerii cu pasi, cand realizeaza miracolul ca este poet si vinovata femeie- descendenta a primei pacatoase. Ce poate sa faca? Se lasa dusa de pasi, hotarata sa infrunte pas cu pas destinul. In fata acestei modestii in traire nu poti decat te bucuri. Mesajul ei este simplu, plin de āinocenta- ultimul seninā. Ea ā āo mana de pamant impodobitaā, se intreaba : āA cui sunt eu, de unde vin in lume, si mai ales ce port pe sub vesmant?ā , āO sa-mi croiesc un drum mai la o parteā. Versurile par niste strigate dupa o iubire curata- trairea cu frumusete, o misiune a femeii. Ea, urmasa Evei, vinovata intr-o lume mult mai vinovata decat ea, aruncata intr-un prezent derizoriu, cu legi aspre si definitive: āasta se cade! asta nu se cade!ā (āSi inca-mi vine greu sa iau aminte/ c-ar trebui s-accept si eu constrangeriā) Este nevoie de multa- multa puritate pentru a spala pacatele celei dintai pacatoase. Loredana Cristea incearca prin creatie sa faca acest lucru pentru omenire. Viata si moarteaās in mana ei: doua bile robertturceschiene. Isi asuma tot mai mult rolul creator, aproape ca se ia la intrecere cu Dumnezeu. Siā¦ modeleaza la om: āsuccesul sau rusinea/ orice-mi va fi sortitā. Cand uita (daca uita) ii spune acestuia sa-i aduca aminte! A devenit preocuparea ei, singurul sens. āTu stii mai bine daca vrei sa te plamadescā. Daca ma iubesti si te supui dorintelor mele pot fi totul pentru tine, cu mine vei renaste, āte voi intoarce la portile Raiuluiā. Cine sa nu vrea? āDa, vrem!ā, strigam in cor barbatii pamantului. Femeie, tu, desarta-ne pe gat paharul cu otrava sangelui tau, sa devenim una cu tine pana nu vom mai fi, sa fii doar tu Stapana a asteptarii in univers. Atunceaā¦ Ahhhh! Dar sa nu crezi ca-i vei da si lui Dumnezeu sa muste din mar, sa nu crezi! Doamne, fii atent la Eva, nu privi! E-n stare sa te nenoroceasca si pe Tineā¦ Este demonstrat: preocuparea permanenta a femeii de a-si modela barbatul este o GRESEALA! De-aia este si tradata! Sigurul fel de a i te opune e sa-i provoci frumoaseleā¦ ātristeti de femeieā. Plateste astfel ādobanda faptuluiā ca a stricat totul intr-o clipa, modeland cand nu era cazul. Sa-si modeleze copiii, si sa lase barbatul in pace! Raspunsul este dat: āvoi m-ati vrut asa/ in timp ce-mi sculptati chip de inger/ imi tineati pe suflet verde viperinā! Iat-o cum isi face drum incoace si-ncolo cu ciorapii negri de plasa, dimineata la sase (cam devreme, cam devreme!) doar-doar s-o-ndragosti! A gasit vulnerabil sufletul barbatului. Intra in el si-si aseaza pozele pe pereti. Mai frumos imi pare cand femeia trece-n ceaceafuri, misterioasa, si se dezvaluie doar iubirii. Sexul a devenit cel mai la indemana. E ca painea- pentru toata lumea. R.M. Rilke scria: ācat de greu e si cat de usor se iaā! Dar ā¦barbatii? Cate nu se vor fi intamplat si-n Rai inainte de mar! Prostul ala de Adam- destinatarul secretelor- cine stie ce i-o fi promis inainte de-a adormi? Probabil a agresat-o, cand ea avea doar de daruit. Iar Dumnezeu s-a facut ca nu vedeā¦ Barbatii? Se pare ca barbatii nu inteleg nimic! Sunt āsuflet ca apa ce are gust rauā, spune Loredana: āva-ncaierati degeaba pentru mine/ tot asteptand sa ma despoiā, zambete false, vorbe degeaba si timp irosit, nisteā¦ mizerabili in stare sa violeze o femeie si moarta. Totusi ā¦Barbatul e ā adapost fierbinte zbaterii mele/ aproape de cruceā. āTe-ajut daca vrei sa te reinventeziā-ii spune nevinovat, ā promit sa-ti fiu clopot, batand a descantec/ lacasul cand doarme si cer si pamant/ promit sa te-adun intr-un altfel de cantec, promit sa te-acopar, cu mine, vesmantā¦ā Femeia si-a facut un sanctuar, iar barbatul ii saruta gardurile, dand tarcoaleā¦ Il simte de la distanta. E doar un ritual pana ajunge victima subā¦ capul ei. āTe-ai legat cu mine in blestemul de-a fi compliceā, ii zice, adica facand pacate. Mereu si mereuā¦cu fiecare viata, cu fiecare iubire. Se pare ca n-am invatat nimic din izgonirea din Rai! Barbatul- eā mar ascuns in bratele arboreluiā. Cu cat este mai interzis, cu atat simte femeia nevoia de a āmusca din elā Asemeni Evei, āo pofta interioara ii ia mintileā! Sa fie, oare, Eva nevinovata pentru ca nu a stiut ce face, ca avea mintile luate? Ca era inca o copila indragostita si-aā¦ gresit?! Care vina e mai mare? C-a incalcat porunca sau ca l-a facut complice si pe Adam, devenit astazi, intre timp, o creatie de-a sa? Trebuie doar sa zica ādaā, sa se predea, si devine jucaria eiā¦ Poezia devine astfel ceva periculos. Iat-o! Iesita din mintea femeii, asezata comod pe pieptul barbatului. Trebuie sa fim atenti ce spune fatuca asta, vrea, probabil, sa ne innebuneasca. Muzica, obtinuta prin sonoritatea cuvintelor, pare uneori un sasait de sarpe care-ndeamna sa dai foaie dupa foaie, sa inaintezi in tunelul ciorapilor negri pana te-ncurci in labirintul plasei. Muzicalitatea e, parca dinadins, menita s-adoarma. Tocmai pentru a ajunge sa viseze ea in voie. Calare pe noi. Ne vrea adormiti, are cheia aceasta. Deseori femeia e disperata ca e parasita, ratacita, ignorata. ( ha, as putea zice, bine-ti face, bine-ti face!:)))). Dar se incordeaza si merge mai departe, face pasi de foc inspre noi si inspre niciunde. Iar noi ardem sub talpile ei, cautand alte si alte intelesuri. Iat-o valgare! Flacara ei incalzeste si ucide. A te juca, inseamna cu focul a te juca. De femeie nici nu era nevoie la inceput. Ea nu era cand Dumnezeu statea pe prispa, de vorba cu Adamā¦.. Collins spunea ca femeia nu poate fi o buna pictorita, tocmai din cauza grabei sale, ca este neatenta si preocupata doar sa traiaca momentul. Istoria artei nu cunoaste nume de femei. Femeia ne-nnebuneste insa cuā¦ iubirea. Loredana e, deocamdata la varsta dragostei, si-i urmaresc spectacolul adancit linistit in fotoliu. Mai tarziu trebuie sa aduc niste lemne, ca s-au terminat. Si ceva vanat, ca s-a golit frigiderul. Faptul ca vorbeste cu nonsalanta despre imbratisari mult peste varsta adolescentei, ma face sa pun sub semnul intrebarii adevarurile ei, adica posibilitatea intoarcerea omenirii la portile raiului. Cred ca omenirea va curge in continuare la vale, spre mai rau. Era bine daca se limita la explorarile inocentei- oricum le apucam pe toate! De Dumnezeu poeta se apropie cu sfiala, ca un caine batut ce-asteapta cuminte la poarta sa fie invitat inauntru. Astfel isi face loc o calitate a scrierii Loredanei Cristea: puritatea inflorita in pamantul vinovatiei. Credinta este o despletire de ingeri si cruce: āsa nu te mire faptul ca nu o port in spate/ o tin intotdeauna in stanga mea, la pieptā! Rugaciunea ii este sublima: āDoamne, vindeca-i in somn de ratacire/ ai investit atata maretie/ sadind in lut caldura si iubireāā¦ Uneori este puternica si te sperie, alteori fragila si suferinda, incat devii trist pentru ea. Totul este rostit cu gravitate, cu seriozitate, rar cu umor. Se desprinde de curentul modern al poeziei incifrate, risipitoare de vorbe si mizerii sufletesti. Munceste scriind cu rima, dulce si muzical, ca la inceputuri. Rima ei face legatura cu facerea lumii- un altfel. Vorbeste de speranta cand ceilalti nu mai au, cand par a fi in āconcediu de zadarnicieā: āse mai poate inca prin lumina/ mai e voie sa privesti la cer/ cand pe dinauntru āti este ger/ si pe dinafara ghilotinaā. Ba chiar scrie si un manifest:ā Aduna, Doamne, ingerii din strada!ā Loredana Cristea este āpreafrumoasa fata, una la parinti si mandra-n toate celeā¦ā Se potrivea celui ce voia sa schimbe toate pentru o ora de iubire. Fata aceasta spune ca e valoroasa pana si mangaierea calda a unei Cataline intr-un bordel nemuritor, decat raceala eternitatii. Asa o fi! Tu, fiica a carbunelui, ti-ai asumat destinul Evei ca pe o pedeapsa grea. Scrii ācu carbune negru/ pe suflet alb abia trezit la viataā. Esti, cu certitudine, o promisiune. Este nevoie de modele de cumintenie si gandire. Cand vei iesi ādin crisalidaā cu totul, capsorul acesta cu zambet de femeie va deveni el singur un vartej cat lumea. Poleit cu āPojghita lemeasca de sufletā, va lupta cu Vartejul lumii care deja te acuza c-ai vrea sa strici randuielile ( āun pericol eram pentru lumea din jur/ acuzata ca vreau randuiala s-o furā). Asta poate sa insemne si extremism. Deocamdata Poezia te cere, fiindca uimesti desori cu versuri demne de marii scriitori. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy