Hamalului Branimir I., despre Galateni 3,27
(Scrisoarea a 151)

Mărturisești că ai aflat mare mângâiere în citirea Noului Testament și a Psalmilor.
“Dacă n-ar fi fost asta, m-aș fi încovoiat sub povara vieții”. Așa îmi scrii. Te chinuie însă faptul că nu esti în stare să înțelegi tot ce citești. De pildă, nu întelegi ce avea în gând apostolul Pavel când a spus:
Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat.
Cuvintele acestea se cântă în loc de Sfinte Dumnezeule la praznicele mari. Același gând îl are apostolul Pavel și când spune în chip de poruncă:
Ci îmbrăcați-vă întru Domnul nostru Iisus Hristos (Rom.13,24)
Ce înseamnă a te îmbrăca în Hristos? Ca să înțelegem aceste spuse trebuie mai întâi să știm că este vorba despre suflet.
Sufletul este fire simplă și la nou-născuți sufletul este golaș la fel ca trupul lor. Goliciunea trupească în care ne naștem este simbol al goliciunii sufletești cu care strămoșul Adam s-a despuiat pe sine și pe urmașii săi prin călcarea poruncii lui Dumnezeu în Rai. Când ne botezăm în numele lui Hristos, în Hristos se îmbracă sufletele noastre. Ele îmbracă hainele nevăzute însă reale cu care e îmbrăcat și sufletul lui Hristos- căci precum sufletul este nevăzut așa și îmbrăcămintea lui este nevăzută. Adevărul și dreptatea, bunătatea și nerăutatea, blândețea și milostivirea, curăția și evlavia, dragostea de Dumnezeu și dragostea de frați- acestea sunt hainele sufletului, aceasta este garderoba ei.
Pentru omul trupesc, care știe numai de îmbrăcămintea trupească, grosolană, toate acestea par vânt și fum și este greu să-i dovedești cele privitoare la îmbrăcamintea duhovnicească, însă ele i se vor dovedi singure când sufletul i se va despărți de trup și va merge în împărăția cea nevăzută a duhurilor. Atunci va vedea, cu frică și cu rușine, că sufletul său e gol sau îmbrăcat în hainele cele murdare ale păcatului, pe care le înșiră același apostol:
În lăcomie și beție, în curvie și necurăție, în ceartă și pizmă.(Rom. 13,12)
Apostolul le poruncește și celor botezați să scoată de pe ei haina cea murdară și să se îmbrace în Hristos.
Pentru ce, din vreme ce știm că prin botez ne-am îmbrăcat deja o dată în Hristos? Fiindcă ne-am dezbrăcat iarăși, ne-am lepădat haina de fii împărătești și
ne-am îmbrăcat iarăși în zdrențele păcatului. Dar dacă prin botez ne-am îmbrăcat odată în Hristos și apoi ne-am dezbrăcat de El, cum să ne îmbrăcăm iarăși în Hristos? Nu printr-un alt botez, fiindcă botezul este unul singur, ci prin pocăință. S-a zis că Dumnezeu “a lăsat pocăința spre mântuire”. Cine se rușinează fără fățărnicie de faptele sale păcătoase, se spovedește și se pocăiește, acela se îmbracă iarăși în Hristos.
Cât timp suntem îmbrăcați în Hristos, suntem fii ai lui Dumnezeu, după cuvântul apostolesc:
Toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința întru Hristos Iisus.(Gal. 3,26)
Dar îndată ce ne dezbrăcăm de haina lui Hristos, devenim străini de Dumnezeu, argați și robi murdari, dar nu mai suntem fii.
De aici reiese în mod practic concluzia că noi toți, cei ce mergem către împărăția luminii și vieții veșnice, suntem datori să băgăm de seamă zilnic în ce haină se află sufletul nostru.
Să ne slujească drept pildă în această privință aceia – bărbați și femei deopotrivă- care zilnic se îmbracă și răsîmbracă și se aranjează și se gătesc și se împopoțonează ca să arate cât mai bine trupește.
Cu tot atâta grijă, ba chiar mai mare, trebuie să luăm noi seama la haina sufletului nostru. Aceia se privesc în oglindă; oglinda noastră este Iisus Hristos.
Privind in El, Omul cel mai curat, mai sfânt, mai minunat, ne dăm seama cum suntem noi.
Așadar, cum vedem pe sufletul nostru vreo haină zdrențăroasă ori murdară trebuie s-o dezbracăm îndată și să ne îmbrăcăm în curăția, sfințenia și frumusețea lui Hristos- fiindcă tot ce oamenii trupești fac pentru propășirea și frumusețea trupului sunt simboluri a aceea ce trebuie să facă cei duhovnicești pe planul duhovnicesc.
Pace ție și sporire de la Domnul.