Înaltului funcționar Voin V., despre trupul cel mort și vulturi
(Scrisoarea a 165-a)

Scrieți că “sunt locuri foarte grele în Sfânta Scriptură”.
Depinde de vârsta duhovnicească. Sunt mult mai multe spuse lesne de înțeles și limpezi, pe care dacă le implinim în viață se ridică vălul și de pe cele grele.
De pildă, întrebați despre cuvintele lui Hristos:
Unde va fi trupul cel mort, acolo se vor aduna vulturii.
(Mt.24,28)
În natură lucrul acesta este limpede.
Ați văzut singur cum se adună vulturii la trupurile moarte, pe care le simt de la mare înălțime și depărtare, încât omul se întreabă plin de mirare prin ce simț cunosc ei unde se află trupul mort? Oare prin simțul mirosului sau prin al șaselea simt, precum ciocănitoarea, ce știe fără greș unde se află viermișorul în copac și tocmai acolo ciocănește?
Fără îndoială, Hristos vorbește aici despre trupul Său mort. Iată, El spune despre vremea viitoare: acolo se vor aduna vulturii. Iar dacă nu S-ar fi gândit la Sine, ar fi vorbit la prezent, ca despre un fenomen obișnuit și de zi cu zi: acolo se adună vulturii.
Dar El vorbește despre viitor, fiindcă se gandește la Trupul Său și fiindcă vorbește înainte de moartea Sa- așadar proorocește. Și proorocia s-a împlinit.
Pe Golgota a atârnat trupul Lui mort. De-a lungul a 19 veacuri, iată ca mii de inchinatori se adună an de an la Mormântul Lui de la poalele Golgotei. Acești închinători- nu este vorba de turiști- merg la Mormântul Mântuitorului dintr-un imbold și dintr-o nevoie duhovnicească înaltă: să-și hrănească și să-și adape sufletul, la fel cum vulturii se hrănesc cu trupurile moarte.
Tocmai adevărății închinători ai Mormântului lui Hristos sunt adevarații vulturi ai lui Hristos.
Aceste spuse îi mai au în vedere și pe toți cei care se împărtășesc din Sfântul Potir cu Sângele lui Hristos. Toți aceștia sunt vulturi ai lui Hristos, ce cad flămânzi și însetați înaintea altarului și trag viața din trupul mort, adică din trupul lui Hristos- jertfa cea junghiată, Mielul lui Dumnezeu Cel junghiat pentru noi și pentru a noastră mântuire. Prin ce simț află ei că în Sfânta Împărtășnie este hrana și viața? Cu un al șaselea simt nematerial, duhovnicesc și ascuțit de credință- simț care din păcate e tocit la necredincioși.
Dar ce zic eu de simț? Cu înțelegerea, care la credincioși e ascuțită de credință, iar la necredincioși e întunecată de necredință.
Pace dvs și binecuvântare de la Domnul.