Un gând înecat în o mie de gânduri, o șoaptă scufundată într-o mie de cuvinte, o lacrimă secată într-o lume haotică, o speranță născută și sfărmată într-un abis de candoare, totul se reduce la tăcere. Acele șoapte, gânduri nespuse dar gândite. Momentul de tăcere când totul e privit dintr-o altă lumină, momentul când te pierzi și te regăsești în tine.
Clipa mea, clipa ta, clipa noastră totul redus doar la mine și la tine. Momentul când pupila ochiului se micșorează, privirea fixă se pierde, la fel se întâmplă și cu noi.
Secunde, minute, ceasuri momentul de liniște și luptă , momentul când taci și asculți , gândești - fie că accepți sau nu mergi mai departe și iar ticăie ceasul dar nu stă în loc- bate și iar bate, încă un minut. Pentru ce ? Pentru acel moment de plăcere , aceea relație la care tot speri , acele îmbrățișări calde și săruturi fierbinți.
Acea relatie începută prin sex consumată prin dragoste și terminată prin rutină.
Negăm dar căutăm, dăruim, sacrificăm multe pentru momente de placere. Momentul când te sufoci, vrei mai mult și spui ori stop de frică, ori mergi mai departe. Ne dăm ultima picătură și simțire pentru cei interesați și trăim odată cu ei , totul.
Oare la ce se reduce atâta ura , de ce să ne ascudem după deget, să dovedim lașitatea și ipocrizia cu care ne naștem, de ce să ne oprim la un singur izvor și să secăm totul. De ce ne jucăm cu acele vorbe deșarte, falsitate și ne oprim într-un singur punct. E punctul tău dar nu și al meu .
Nu am dreptul să te critic dar am dreptul să îți arăt greșeala.
Nu am dreptul să te oblig dar am dreptul să îți arăt altă cale și tu să alegi
Nu am dreptul să te jignesc dar am dreptul să îți arăt cât doare.
Nu am dreptul să văd câte vase ai spart dar am dreptul să îți arăt câte cioburi ai făcut .
Nu am dreptul să îți judec principiile dar am dreptul să pot încerca să le schimb.
Nu am dreptul să te judec dar am dreptul să încerc să te corectez..
Nu am dreptul să iti zic ce meriți dar am dreptul să pot face ceva.
Orbirea din noi ne face să mergem goi și rătăciti printr-o lume, ne refugiem în diverse activitătii.
Subconștientul lucrează și strânge și strânge până la ultima fărâmă de răbdare și uite așa se naște frustrarea și ura.
Profit de timpul tău și de timpul meu dar îmi place, așa că continui.
Contează?
Mă joc cu minutul tău prețios din viață , mă joc cu tine sau cu mine ?
Intrebări sunt și or’ să fie tot timpul că eu pot să le pun tu doar să le citești și uite așa trece minutul tău prețios din viață și te intrebi ce ai făcut sau ce ai de făcut?
Parcă mai bine îți vedeai de ale tale, asta fac și eu, ți-am furat câteva minute din viața ta .:D