Părinte, eu am să mor!

Într-o iarnă, pe când era la oi împreună cu un călugăr mai bătrân numit Galaction Ilie, în timp ce mătura de zăpadă ocolul oilor a simțit în gură ceva călduț și sărat. Când a scuipat, era numai sânge. Atunci și-a adus aminte că frații lui, Gherasim și Vasile au trăit numai 26 de ani și s-ar putea să moară și el.
Părintele Galaction văzându-l abătut, l-a întrebat:
"- Frate Costică, ce s-a întâmplat? De ce ești așa de supărat? Spune-mi.
- Părinte, eu am să mor! Uite, îmi vine numai sânge în gură. Toți frații mei au murit de tineri și am să mor și eu!
- Eeeii 'racu de tine! Lasă, că n-ai să mori. Ia un hârleț și du-te la carpenul de colo și sapă pe lângă el și vei afla rădăcini de urzici. Spală-le bine și le fierbe și bea ceai de rădăcini de urzici și o să-ți treacă.
De cum am băut ceai de rădăcini de urzici s-a oprit sângele. Eu am tot băut ceai, iar primăvara am făcut ceai de urzici verzi și n-am mai avut necaz cu plămânii.
Prin anul 1962, când am fost la București și mi-au făcut o rază la plămâni, m-a întrebat doctorul ce am luat că plămânul drept parcă mi-a crescut din nou. Atunci i-am povestit și lui cum am fost bolnav și cum "doamna urzică" m-a făcut sănătos.
Acum la stână e lumină electrică, atunci numai bordei, țurlă; parcă ar fi povești".