Unui rus în exil, despre Singurul Care nu rușinează
(Scrisoarea a 197-a)

Sunteți aproape deznădăjduit. De ce? Fiindcă vă este rușine de oamenii în care vă puneați nădejdea pentru patria dvs. Unii dintre ei au murit parcă la jumătatea drumului, îmbrăcând în veșmânt de doliu nădejdile pe care le aveați în ei. Alții sunt încă vii pentru bâlciul pământesc, dar sunt morți pentru dvs din pricina egoismului și a lașității lor. Alții au strălucit pentru o clipă ca oameni mari, dar și-au pierdut în scurtă vreme strălucirea rusească în cenușa Apusului. Acum nu vă mai încumetați să credeți în nimeni, ca nu cumva să vă fie rușine iarăși și cu rușinea să bateți ca și cu un bici restul zilelor dvs, “alungându-le de la sine ca pe niște dobitoace necuvântătoare și înhățând orbește zile noi fără a avea nădejde în ele”.

Dar pentru ce nu vă lipiți cu nădejdea de Cel de la Care nu a căzut rușine asupra nimănui în trecutul Rusiei?
Mă gândesc la Fiul lui Dumnezeu, cu Care s-a căsătorit sufletul poporului rus de 1000 de ani.

Tot cel ce crede întru El, nu se va rușina, spune cu tărie apostolul. (Rom.10,11)

În El au crezut cnejii voștri, care primii s-au creștinat- crezut-au și nu s-au rușinat.
În El au crezut duhovnicii, sihaștrii și nevoitorii voștri- crezut-au și nu s-au rușinat.
În El au crezut cei mai mari împărați ai voștri, și punându-și coroana alături, au îngenuncheat înaintea măreției slavei Lui- crezut-au și nu s-au rușinat.
Sute de milioane de bărbați și femei, și prunce și prunci ruși au trăit în acest veac prin credința în El, iar acum trăiesc în Rusia nemuritoare, cerească- nu s-au rușinat de El pe pământ și cu atât mai puțin se vor rușina de El în ceruri.

În acest pustiu al lumii, unde mușcă atât șerpii cât și oamenii necredincioși, El este singurul șarpe de aramă care nu varsă otravă ci vindecare.
Priviți la El, așa cum au privit israilitenii în pustie la șarpele de aramă a lui Moise.
Priviți la El și otrava cu care v-a otrăvit lumea va iesi din dvs. Și ca un om sănătos veți privi prin Hristos la oameni- veți privi cu milă și împreună- pătimire, nu cu nădejde în ei, nădejde care să întreacă puterea lor.
Sfânta Rusie n-a așteptat niciodată mântuirea sa de la făptură, ci de la Făcător.

Pace dvs și bucurie de la Domnul.