Boemiismul este un manifest atipic, nu contrazice boierismul, și (mai ales) nu-l scuipă, (așa cum ar fi tentați unii să creadă). Mai degrabă îl completează. Nu este o razie, dar poate fi o (ipo)stază. Nu presupune dar nici nu include boierismul, nu-l contestă dar nici nu-l reneagă sau tăgăduiește, nu-l aprobă dar nici nu-l concede sau aplaudă. (Aici a trebuit să consult dicționarul de sinonime, așa cum mi-a spus și mie un amic scriitor și profesor de jurnalism "manifestul boierist e ok, dar l-am citit cu dicționarul în mînă")
1. Poezia boemiistă nu se scrie decît după consumul a cel puțin 250 ml de tărie, de preferință coniac franțuzesc. Este permisă și țuica, cu variantele ei (tescovină, palincă, șliboviță). Uzo nu. Bere doar iarna. Vin numai roșu, de Dealurile Talașului.
2. proza se scrie numai după un consult prealabil la medicul ortoped. Prozatorul trebuie să aibă oase tari și calciu suficient. Calciu se găsește în alcool.
3. Criticul boemiist trebuie să aibă Q.I. minim 70 și maxim 100. Mai mult nu e indicat, altfel ar deveni scriitor.
4. Scriitorul boemiist are dreptul să înjure, dar numai de mamă și doar la modul general (’tu-i mama măsii, 'tu-i în pricepere/citoplasmă, matabîzbîză etc.)
5. E boemist doar scriitorul cu o urmă de talent dar cu umor peste medie. Media și-o stabilește singur, desigur, raportată la un model. Model pe care și-l alege singur în funcție de medie.
6. Scriitorul boemist (verișor după mamă, tată sau cumnat cu boieristul) nu va publica nimic pînă nu va primi dreptul de autor anticipat. Fie el și simbolic (poate avea valoarea unui ort). Prin urmare, după felul în care și-a luat dreptul de autor, Marco Bela, de exemplu, este boemiist.
7. De aici încolo la alegerea fiecăruia cu condiția să nu încalce principiile primelor 7 puncte anterioare
8. Punctul 8 se va referi la situația socială.
9. Punctul 9 se va referi la libertatea de exprimare și la probleme de conștiință.
10. Diverse
Am zis!