Liturghia darurilor mai înainte sfințite

Slujba cunoscută sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfințite este de fapt un ritual de împărtăsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate că nu se aduce jertfa cea fără de sânge și nu se sfințesc darurile de pâine și vin, ea poartă denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împărtășirea cu Sfintele Taine.

Slujbă specifică Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfințite este o slujbă specifică Postului Mare putându-se săvârsi în zilele de peste săptămână (de luni până vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sărbătorii Buneivestiri și a Joii și Sâmbetei Mari.

Aparitia și dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de către Biserică a săvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Această interdictie vine să exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentă a Mirelui, specifică zilelor de rând din Postul Mare și caracterul festiv și luminos al Sfintei Liturghii, ca sărbătoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de împărtăsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vieții noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine. Dar împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor și tinta spre care năzuim ci este și ajutorul divin pe care îl primim în nevoința noastră duhovnicească și care ne ajută să aspirăm către o comuniune desăvârsită în ziua cea neînserată a Împărătiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împărtăsire și în zilele de rând din Postul Mare.

Postul ascetic și postul total

Postul mare este o perioadă de mare nevointă sufletească și trupească în care se îmbină cele două feluri de postire: postul ascetic și postul total. Postul ascetic reprezintă abtinerea de la anumite mâncăruri și băuturi și reducerea substantială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renunțarea totală la mâncare și băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire și asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtăsanie.

În Postul Mare, în zilele de peste săptămână, Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtăsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adăugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfințite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebită și solemnitatea sa. Atribuită Sfântului Grigore Dialogul, această slujbă nu a fost alcătuită de un singur autor ci este opera colectivă și anonimă a Bisericii întregi.

Împărtăsania de seară

Întreaga rânduială a Liturghiei darurilor mai înainte sfințite, în care cântări de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante și rugăciuni de mare profunzime, creează ambianta necesară întâlnirii și împărtăsirii cu Hristos după o zi de pregătire și asteptare. Din păcate, ca o concesie făcută celor care nu pot sau nu vor să ajuneze precum și prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a răspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfințite dimineata.

Dar împărtășirea de seară la Liturghia darurilor mai înainte sfințite după o zi de ajunare descoperă adevăratul sens al postirii și al vieții creștine, în totalitatea ei, ca pregătire și asteptare a Împărătiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti și fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului și Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capătă o importantă deosebită în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununată cu împărtășirea de seară devine astfel o imagine a vieții creștine ca pregătire și asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria și slava acestei Împărătii putem să o pregustăm încă de acum tocmai pentru a dori și mai mult comuniunea harică desăvârsită cu Dumnezeu și a putea duce la bun sfârsit "lupta cea bună" și a deveni "biruitori asupra păcatului".

Concluzii

Câteva concluzii se impun de la sine:

* Liturghia darurilor mai înainte sfințite este un ritual de împărtăsire alcătuit din ratiuni foarte practice și anume pentru a face posibilă împărtășirea credincioșilor în zilele de peste săptămână. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împărtăseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.
* Întreaga rânduială și logica alcătuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfințite o arată ca pe o slujbă de seară, ora cea mai potrivită pentru săvârsirea ei fiind ora vecerniei.