Între oglinzi paralele mă zbat
luptând cu o mie de chipuri
toate-mi repetă neîncetat
aceleași tertipuri

Din ele, sardonic, cinicul mim
mi-arată o mie de fețe
râzând încântat de talentu-i sublim
sărman incapabil să-nvețe
să vadă în mine–un ascuns serafim
bolnav de tristețe…