Întind palmele spre cerul albastru
lăsând fluturii albi să poposească
pe urmele lichide lăsate de suratele
ce și-au găsit refugiul și consolarea
pe linia vieții devenind bobul de gheață
pe care alunec încercând să prind
stropul oceanului și vântul ce se joacă
printre firele de păr mult prea firave
pentru a menține culoarea timpului.