Sa zicem...ca Iubirea e pacatul unei lumi indirecte shi bizare.
De ce indirecta? Pentru ca toate actele principale par a se juca in spatele
scenei, uneori prea departe chiar shi de actorii principali...
De ce bizara? Pentru ca fiecare intzelege ceea ce vrea sa perceapa, de multe
ori altceva decat incearca altzii sa exprime. Vedem ceea ce ne dorim sa vedem,
ceea ce ne place sau, din contra, ceea ce nu am dori sa intzelegem...dar
mai rar realitatea altora. Totul e un joc al perceptziilor shi al
interpretarilor, dar nicidecum al unora juste, ci denaturate de propriile
simtziri shi ganduri.
Daca ma iubeshte? Poate ca nu voi vedea nicicand cu adevarat! Ma multzumesc
cu o interpretare care ma linishteshte pe moment.
Daca iubesc? Poate ca shtiu asta atat de bine, incat nu ma mai preocupa decat
propria simtzire, shi nu felul in care celalalt intzelege asta... Poate ca
uneori nu numai gestrurile, sau numai cuvintele ajuta...poate ca sunt
necesare unele "conotatzii la text"...ca un program oferit spectatorilor
la teatru, shi care ii ajuta sa intzeleaga cine shi ce rol joaca...
Shi astfel totul...iubirea...devine ceva indirect shi bizar, pentru ca
necesita uneori prea multe explicatzii shi nuantzari.
Daca am putea renuntza la intrebari...la rastalmaciri shi la temeri, poate
ca nu am mai vedea Iubirea ca pe un pacat,o vina...shi poate ca aceste
ganduri nu ar fi inceput cu...Sa zicem!!!