agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-20 | [This text should be read in romana] | Submited by Adriana Camelia Silvia Popp
“Ce se poate face cu acest «a gândi» românesc plin de masura ? Experienta de întelepciune – poate; dar experienta de filozofie ?
A gândi e, în general, tocmai dimpotriva: a te dezinteresa, a te înstraina. Sau poate fi si asta; a fost si asta – iar atunci s-a întâmplat filozofia. Când se vorbeste de prin raport la întelepciunea taraneasca, se face o amabila deviere de sens. Dar fara îndoiala ca e vorba si aici de o anumita sensibilitate filozofica. Întrebarea e: fara a fi sensibilitatea aceasta o filozofie, poate fi obtinuta o filozofie în prelungirea ei? Si are sorti sa fie o filozofie mare ?” Constantin Noica – Cum gândeste poporul român, Convorbiri literare, 1944. În volumul Pagini despre sufletul românesc, Ed.Humanitas, 1991. “Sunt oameni care citesc o singura carte (experienta vietii) si oameni care citesc mai multe – asta e tot.” Constantin Noica – Carte de întelepciune, Ed.Humanitas, 1993, pg.42. “Înteleg lipsa nevoii de antrenament cultural doar la cel care se aseaza în originar (ca Eminescu). Dar câti o pot face, câti o fac, astazi ? Totul este derivat, si atunci trebuie originarul secund.” Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.297. “Cultura româna nu se face (si nu se judeca critic) dinauntrul ei, ci dinafara ei. Ea se face cu alte culturi; din alte culturi, iar daca se face cu întreaga cultura a lumii – cum a fost cazul lui Eminescu – atunci se poate obtine miracolul. Cred ca, într-o masura mai mare ori mai mica, asa s-a întâmplat cu toate culturile (inclusiv cea greaca veche, franceza si germana). În orice caz, daca e îngaduit creatorului, ba chiar obligatoriu, sa se cufunde în geniul local, în particular în cel al limbii (cum facea iarasi Eminescu), nu e îngaduit criticului sa judece cultura româna si operele ei (vorbesc de critici si nu de cronicari) decât dupa ce a întârziat în câteva culturi mari si [în] operele lor.” Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.299 , “Nu exista fericire curata decât dupa 60 de ani, când nu mai vrei nimic, când nici un calcul impur (folosirea celorlalti) nu te mai încearca - si când totul e permis (daca mai poti) si totul este din nou nevinovat, ca în ceasul prunciei. Viata e suportabila doar dupa 60 de ani.” ””CARTE DE INTELEPCIUNE” – ed.Humanitas, 1993, pag.36-37, “Dumnezeu a facut întâi ceata si norii; apoi ploaia. La urma a facut vremea frumoasa. Esti – în ce ani ? Ai cetii, ai ploii ? întreb prieteneste. Pregateste-ti, ca demiurgul, vremea frumoasa.” Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.389. “Trebuie sa te preferi, permanent, iar acum la propriu: sa nu mai citesti cartile altora, cât sa le scrii pe ale tale. Si totusi ce mult e din gândul tau într-unele carti ale altora. Singurul drept de a te prefera: ca nu sunt acolo si cele negândite înca de tine.” Constantin Noica – Carte de întelepciune, Ed.Humanitas, 1993, pg.109. “Din nou o licarire de creativitate. Cum sa faci din ea conditia de viata, când ea însasi se naste sub conditii atât de nestiute ? Dar niciodata nu mi s-a ivit fara vointa de ea. E impur, e crispat, e fara gratie – dar este.” Constantin Noica – Carte de întelepciune, Ed.Humanitas, 1993, pg.109. “Primul lucru pe care trebuie sa-l spui unui tânar angajat în cultura umanista este ca abia pe la 40 de ani începe sa-si dea masura. Pe urma vei spune celui trecut de 40 ca abia la 60 de ani ar putea începe deceniul de aur al creatorului în acest plan. Iar celui de 60 trebuie sa-i spui (daca a reusit ori nu, si cine reuseste cu adevarat ?) ca e bine sa se gândeasca, atunci când scrie, la cititorul care nu s-a nascut înca.” Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.388-389. “Daca am avut o reusita, în filozofie, singurul loc unde împlinirea e fara mutilare (dar si fara un continut anume), este pentru ca am avut norocul esecului în punctele unde reusita mutileaza. Am fost mântuit de mutilarea liricului pur (dupa doua poezii publicate în Vlastarul, revista Liceului Spiru Haret, Ion Barbu mi-a spus sa renunt), de mutilarea matematicii, a muzicii, a literaturii. Toate aceste esecuri s-au varsat în filozofie si au contribuit, sa spunem, la reusita. Am avut deci norocul unei singure vocatii, singura în care obtii împlinirea fara mutilare, senzatia adevarului plin.” Consemnat de Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Paltinis, Ed.Humanitas, 1991, pg.28. “Ce înseamna asadar «fapt» în materie de gândire ? De când am început sa fim pozitivisti cu totii, prin urmare cu mult înainte de veacul al nouasprezecelea, primul lucru pe care-l cerem unei gândiri e sa se acorde cu faptele. Daca cineva teoretizeaza într-o materie anumita, lumea asculta câtava vreme, apoi întreaba: foarte bine, dar teoriile aceastea dau socoteala de fapte ? Raportarea la lucruri, la exemple, la fapt e supremul criteriu. Poti sa rostesti gânduri oricât de adânci si oricât de încheiate; poti sa construiesti sisteme care sa tina oricât de bine; daca nu explici «faptele», gândurile înfatisate nu vor avea nici o temeinicie.” Constantin Noica – De caelo – Încercare în jurul cunoasterii individului, Ed.Humanitas, 1993, pg.21. “Cuvânt înainte la De caelo (1936): M-a trimis cerul, sa va spun ca el nu este.” Constantin Noica – Jurnal de idei, Ed.Humanitas, 1990, pg.293. “Nu stim unde ne este esentialul. Alegem între una si alta, în fiecare ceas al vietii, dar fara controlul legii noastre. Sau poate: fugim de propria noastra lege, alegând.” Constantin Noica – Carte de întelepciune- Ed.Humanitas, 1993, pg. 17. “Dintre toate roadele pamântului, omul e singurul care nu se coace niciodata. Nu exista maturitate; doar tinerete. Pentru societate e un dezastru: de aci conflicte, catastrofe si inadecvari de tot soiul: ideologii si stiinte perfecte pentru oamenii necopti. Pentru ins e o binecuvântare: ramâne ingenuu toata viata.” Constantin Noica – Carte de întelepciune- Ed.Humanitas, 1993, pg. 29. “Orice om la sfârsitul vietii trebuie sa scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi însine este gândul. Ce gând te-a purtat ? Ce gând ai slujit ?” Constantin Noica – Carte de întelepciune, Ed.Humanitas, 1993, pg.42. “Trei lucruri ne pot lasa indiferenti: politica, istoria si timpul. Tot ce e bun, tot ce e cultura iese din timp.” Constantin Noica – Carte de întelepciune- Ed.Humanitas, 1993, pg. 31. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy