Cateodata imi spui ca ti-e atat de somn de mine si eu nu stiu cum sa ma mai trezesc din amorteala.
Poate ca ar fi bine sa plecam o duminica la munte. Cu siguranta cerul mai rece ne-ar limpezi gandurile.
Acuma zac... aproape in inconstienta si nu ca m-ar deranja, dar de obicei nu ma suport cand debitez atata scrum si vodka.
Vino macar o data sa asculti caprioarele soptindu-mi cat de mult imi seamana. Chiar daca-ai sa razi... macar vino.
Nu cred ca ma pot ridica acum din amintirile stramte dar asteapta-ma numai putin: mai beau ceva si vin; o sa fiu toata numai a ta. Nu stiu ce se intampla dar gandurile astea nu prea ma asculta, cred ca sunt putin rebele sau au ele ceva...
Doamne... cand s-a facut asa repede dimineata?