agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-17 | [This text should be read in romana] |
Vine americanii
- Vine americanii bre, ascultă-mă pe mine că-s om cu păr alb, vine sigur! Moșul își suflă nasul în mâneca surtucului rupt la toate cusăturile și, cu mâinile greblă, îndeasă în talerul cântarului cartofii plini de pământ. Þiganca de alături ce vinde tot felul de mărunțișuri îi răspunde plină de obidă: - Vine pe dracu! Ce să caute la noi? Bătrânul înciudat, își dă căciula de miel pe ceafă și, arătând înspre mine, îi spune: - Uite, să ne spună băietanu’ ăsta c-o fi mai citit ca mine și ca tine. Așa e bre, spune mata, spune-i țigăncii ăsteia, dacă vine ori nu vine americanii. - Cât costă cartofii moșule? Fac pe neatentul. - Două chile jumate, douăjdemii, ...da’ spune-i bre ce ți-am zis. Insistă moșul cu mâinile în șolduri. Plătesc moșului, îmi bag portofelul în buzunar și îi răspund cu jumătate de gură: - Au venit deja, sunt la Constanța. - Ai văzut, ce-ți zisei? Ha! Au venit bre, au venit! Și, cu mâinile la gură, strigă un alt bătrân ce se afla la o taraba în partea cealaltă a pieței. Gheorghe, mă Gheorghe, au venit americanii mă! - Au venit pe dracu! Se încăpățânează țiganca frecându-și mâinile de frig. - Cum să nu vină fă? Eu îi aștept din patujcinci, păi ce știi tu, proasto! Degeaba a zis ăștia ai noștri că de vor să treacă pe la noi poate să treacă? Ha, aud? Moșul jubilează de fericire. Scoate o sticlă de plastic cu vodcă, desface capacul, se șterge pe mustață cu dosul palmei și trage un gât oftând de plăcere. - Gheorghe, haide mă Gheorghe și trage o dușcă, au venit americanii mă! Þiganca își face de lucru cu un client, măsurându-l din când în când pe moș pe sub sprâncene și înjurând în surdină. - Să vezi ce avioane au ăștia, continuă moșul cu obrajii înroșiți de frig și alcool, păi ce știi tu fă? Eu am fost la antireană la Ploiești, ca furnicile era pe cer, n-aveai unde da cu bomba că așa de multe erau. Ne-au tocat ca pe noi, da și noi pe ei. Hai să-ți dau și niște morcovi că e ieftini. Spune moșul întorcându-se către mine. Iei o dușcă? - Nu mulțumesc, sunt cu mașina. Vreau două kilograme de morcovi și trei de mere. Moșul se apucă de cântărit, culegând cele cerute de mine din grămezi. Mâinile negre-pământ, crăpate și îmbătrânite se mișcau cu dexteritate. Continuă pe un ton fericit: - După război i-am tot așteptat prin munți dar n-au venit, a venit rusu’ mai devreme și eu cum îl cam bătusem pe rus până la Stalingrad, am fugit în munți. A fost și Gheorghe cu mine și Vasile Alupei și mulți. Mă Gheorghe, țipă iar moșul, dă-o bre naibii de vânzătură, haide bre că se termină vodca. - Nu mai țipa bă nebun bătrân că-mi sperii clienții, fir-ai să fi tu azi și mâine! Zbieră țiganca la el. Ce să facă americanii aicea la noi? Ia zi, să ne ia sărăcia sau ce? Nu vine ei, au treabă în alte părți. - Na la ea, se potoli moșu, ce știi tu fata tatii? Tu n-ai văzut ce țară au americanii? Ce de blocuri mari și piețe și haine și drumuri? Vin să ne ajute fato, vin sigur, n-ai auzit ce-a spus băiatu’ ăsta? Eu i-am așteptat și în munți și în pușcărie și la uzină, păi ce, degeaba mi-au făcut copilașii școală? Pentru comuniști au făcut-o? S-or întoarce și ei acum acasă că-s duși departe. I-am făcut și-or plecat. S-or întoarce acuma cu americanii. - Face treijdemii. Mi-a spus moșul. Îi plătesc și-mi așez cumpărăturile pe o taraba alăturată pentru a le aranja mai bine în plase. - Așa a spus la difuzor, că au venit și dacă au venit nu mai pleacă, așa să știți. Între timp a ajuns și Gheorghe. Beau amândoi liniștiți terminând sticla. Ochii le lucesc de fericire. -Bună ziua! Privesc noul venit. Costum și cravată, ochelarii pe un nas coroiat, obrajii plini și unsuroși. - Sunt inspector Vasile de la Sanepid. Dumneavoastră nu respectați nici cele mai normale măsuri de higienă. Legumele și fructele nu sunt spălate! - Doamne iartă-mă exclamă moșul, doar n-oi spăla acum pământu’ de pe cartofi. Domnul Vasile, își potrivește cu importanță ochelarii între sprâncene. - Vă rog să fiți amabili și să-mi prezentați carnetele de producător, așa ceva este inadmisibil! Gheorghe își salută pe tăcute tovarășul și se îndreaptă cu capul între umeri spre taraba lui. Îl privesc de departe cum strânge marfa și se grăbește să plece. Moșul meu, se uită și el într-acolo și, după ce Gheorghe plecă, întorcându-se spre Domnul Vasile îi spune cu moliciune și resemnare în glas: - Poate ne-om înțelege, oameni suntem. Își șterge mâinile transpirate de turul pantalonilor și le ascunde parcă plin de rușine la spate. - Adică să mă mituiești, bravo domnule, să mă mituiești pe mine? Domnul Vasile se uită la mine revoltat. Situația m-a acaparat de mult. Șed sus pe tejghea cu picioarele bălăngănind, lovind încet și ritmic cu călcâiele în tablă. Râd. - Auzi domnule, cum își permite țăranul ăsta așa ceva? Dau aprobator din cap rânjind. - Nici mănuși nu ai moșule. Spune Domnul Vasile din ce în ce mai supărat, probabil încurajat de râsetul meu. Până aici ți-a fost, scoate carnetul! Nu mai vezi tu piață în tot Bucureștiul și să zici mersi că nu te dau pe mâna poliției pentru dare de mită. Bătrânul caută încet prin surtuc și scoate de la piept câteva bucăți de hârtie mototolite și murdare. Ia un sac și începe să pună în ele legumele de pe tarabă. -Stai, stai! Þipă roșu la față Domnul Vasile aplecându-și trupul gras peste tarabă, trăgând din mâinile moșului legumele. Se confiscă! Moșul se dă un pas în spate, scoate un pachet de Carpați și își aprinde o țigară. -Se confiscă... bâigui cu voce slabă. Domnul Vasile stă ca un uliu pe tarabă făcând cu arătătorul bătrânului. -Pungaș bătrân! Mă apropii de Domnul Vasile și îi trag un șut în cur cu toată puterea. Acesta se întoarse stupefiat. Îl iau de revere și întrebându-l încet și răspicat: -Bă Vasile, tu n-ai auzit că vine americanii? Îl las sprijinit de tarabă. Þiganca scuipă pe ascuns înspre Vasile. Pan 17.02.2003 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy