agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-23 | [This text should be read in romana] |
ora 10.30 , taiat frunza la caini
cainii de fag prefera frunzele triunghiulare, spre deosebire de cei de stejar care hapaiesc frunzele patrate. am constatat ca foarfecele pe care il folosesc poate taia si altfel, printre interstitiile superstringurilor. asa am putut hrani cainii de cires fara sa distrug mugurii ce vor inflori in aceasta primavara. cainii de salcie sunt mai timizi, ei asteapta sa le dai frunzele direct in falcile lor cu miros dulce amarui. sunt o multime care nu stiu sa taie cu adevarat frunzele. cainii devin nelinistiti si incep a iesi din seve, din radacini si striga printre furtuni: crengi, cuiburi despletite, umbre de pasari fugind..., fulger, tunet... -Da' lasa-ma si pe mine, domnule Mag sa spun: dragii mei, Primavara e o fata de Crai, care si-a destelenit inima cand primul ghiocel a spart acoperisul de zapada. Stiti legenda asta? Sau celalta.... - Nu cred ca oamenii vor sa te asculte. Cu tot respectul, aici se scrie si se citeste literatura, nu e timp pentru povesti de adormit pruncii. - Pai nici nu sunt povesti de astea. Povestile nu sunt pentru adormit, ci pentru trezit toti pruncii acestui pamant, mari si mici. Stii doar, domnule Mag ce ne zicea Dochia cand isi dadea jos ultimul cojoc, ca va veni o zi cand oamenilor li se va lua puterea de a sti si li se va da puterea de trai odata cu piatra cea batrana, cu vulturul cel vesnic treaz, cu bradul cel tacut; ca va fi asemenea unei primaveri. Poate va fi primavara asta. - Uite, sa facem o intelegere, o sa te las sa spui, dupa ce postez eu un text. - Stii bine ca nu mai e timp. Ceea ce trebuie facut nu trebuie amanat. Dragii mei, daca ati pus de cu februarie puieti de pom in beci, aveti grija acum. Sa ii scoateti la aer cu prima zi calda, sa se moaie pamantul din jurul radacinii plapande. Ii tineti acoperiti doua-trei zile cu mranita. In prima zi cu luna in crestere ii asezati in groapa de vietuire. Dar sa fie cu lastarii dupa cum erau asezati in zari inainte de a-i desteleni. Trebuie spus si cantecul Arborelui Ceresc, cand presarati pamantul: "Pomule, omule,/ cum te grijesc asa sa cresti,/ pan' la stele cu frunzele/ pan' la nori cu ramurele/ puna Cerul rod in ele." Pana la Florii intoarceti lucerna care a prasit cuscuta, pamantului sa-i faceti cruce pentru ca balaurii celor patru zari sa ocroteasca brazdele noi. Asa faceau si uriasii cand arau pamanturile cu plugurile lor din lemn de nuc. In gradini, tablele cu zarzavaturi trebuie afumate cu lemn de plop negru, sa nu intre checheritele in ridichi si ceapa. La Florii luati seminte de flori adunate de oriunde, asa cum v-am invatat in anii de demult. - Nu mai stiu, au uitat. Oamenii de azi au uitat ca trebuie sa mantuiasca natura. - Ei nu, dar, asta nu se poate. Asta e o gluma domnule Mag. Cum, nu mai au seminte de flori de pe tot campul sa le sadeasca atunci cand Zana Vaturilor da semn? Numai asa se vor inmulti albinele, avand de unde sa culeaga aurul viu. Daca se inmultesc albinele vor creste copii sanatosi si Cerul va fi bun cu noi, n-or sa fie molime... Cum, nu mai stie nimeni? - Nu, nu mai stie nimeni. - Pai sa mearga dar la Stanca Omului sa invete din nou, dar asta la Sumetru, cu faclii si colac. Cei Noua o sa se arate si o sa ii invete. O sa va invete, nu va fie inima amara. Nimic nu se uita din viata pamantului si Cerului. - Nu se mai poate. Stanca au aruncat-o in aer cand au facut drum de fier. Nu mai este. Iar de noi nu mai este nevoie acum in lumea cea noua. Nu mai stiu sa vorbeasca cu padurile sau cu apa, nu mai stiu sa ingane cu stelele. - Asa crezi dumneata domnule Mag. In spusele lor de aici eu le vad pe toate. Nu au pierit. Dorm doar vrajite de lipsa de dragoste. Dorm si in cele mai neinsemnate sunete. Asteapta doar sa le trezeasca cineva. Poate au ucis Stanca Omului, dar ii pot cauta ce cei Noua Intelepti adanc in suflete. Totul zace acolo, amarul si dulceata, inceputul si sfarsitul, pentru ca noi, domnule Mag, noi, nu uita ce iti zic si tie si lor acum. Trageti-va mai aproape, sssssst: noi suntem fii de stele, fii din nemuritorii cei mari. Si numai nevrednicia noastra ne poate face nedemni de acest nume. Cand sufletul zboara din trup precum potarnichile din lanurile aurii, abia atunci isi mai amintesc unii. Si-i prea tarziu. Nu va mai tociti degeaba cuvintele daca nu spuneti adevarul, daca le umpleti de fantasme. Treziti puterea din ele, puterea vietii! Eh, gata domnule Mag, cercul vrajit s-a deschis. Am implinit si aceasta. Oamenii pot acum alege. Eh, au uitat pana si sa aleaga... Te las acum cu frunzele dumitale. Buna traba faci. Nu uita de seminte, de pomisorii-copii. Aminteste-i jupanei papadii sa nu isi deschida ochii pana cand n-oi trimite semn: un soim tipand peste amurgul rosu dupa ploaie. 10.31, taiat alge la delfini, curatat via de pe dealul la Comori. pamantul se trezeste din somn. iar prin vitele rusinate de goliciunea luminii, plange Geea. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy