Uite, tocmai ma prostituez intelectual. Le vorbesc despre "political communication", despre "sondaje de opinie" si ei, in costume si fortat rigizi se prefac atenti.
Gesturile mele devin inutile, vocea îmi coboara trista odata cu privrea lui care acum, exact acum, mi-a descoperit pe gât, coborând firav spre sân o zgârietura....si discursul meu se aude vag si de departe, iar irisul lui se mareste, îi vad pupila cum face zoom si cum zgârietura mea se transforma în obsesia lui.
Am mainile reci si palmele asudate; Hrebengiuc îi zice Monei Musca "sa nu vorbeasca din fusta"....
...Simt cum mi se ascut simturile: în biroul de alaturi cineva manânca pernute "VIVA", iar al capatul holului, cineva a primit BUZZ pe Yahoo Messenger. Doar vocea mea e departe, vine parca din afara Casei Poporului, se aude la fel ca o convorbire pe mobil, obturata de cladirea asta, buncar antiatomic.
Vreau sa fiu departe la fel ca vocea mea. Sa ma ridic ca un abur, sa dansez în joc si chiot în jurul lor, sa ma învârtesc în spirala, în jurul meu, ca o camera de luat vederi în jurul axei sale, îndragostita de detalii; sa râd cu dragoste de ochii astia verzi-albastrui ca boabele de strugure necopt cum stau asa ... largi si umbrosi si inocenti si inteligenti, care nu rasar de dupa un umar de barbat, care nu se închid în visare azvârliti printre scoici si alge la mare.
.......
Oare despre ce le vorbesc acum? Despre valurile care îmi lovesc cu muget picioarele... despre corpul tau pe care-l sarut ca într-un templu în care se mai face înca, prostitutie sacra... despre mâna ta care ma prinde ca o iedera, ca o coada de pisica si îmi incalzeste abdomenul, despre râsul de Paparuda atunci când vine ploaia, despre mine râzând si tipând într-o barca în Cismigiu sau ..tu zicând "Sunteti fumoase" pentru ca suntem doua, eu si pisica neagra, mitica si fascinanta, Calista - "CEA MAI FRUMOASA" care cu ochii închisi si torcând de placere îsi ascute ghearele în gâtul meu, calma si asezata ca Sfinxul savârsind un ritual sacru.
Îi simt pernutele moi si calde tropaind pe pieptul meu si corpul negru si stralucitor vibrând de la tors si ochii întredeschisi si limba ei roz si aspra care îmi linge pielea, prelungire a blanii ei negre si ghearele, ascutite si arcuite pe care le apasa lasându-mi pe piele tatuaje în forma de semicerc, de semiluna care priveste la Luceafar.
.....
Si-a miscat acum cravata si zgârieura de pe gât îi tine privirea .
Ochii îi sunt din ce in ce mai mari, irisul aproape ca i-a disparut. Ma priveste cu doi ochi ce au doua pupile; doua pupile cu care parca poate sa pipaie; pupile ca doua meduze, gelatinoase, scârboase si slinoase ca un macho latino-american.
....
Acum, chiar acum zâmbesc si le spun : "Va multumesc!". De acum discursul nu ma mai apara. Sunt eu, în rochia usoara, mergând spre scaun, legata de glezne cu catuse de priviri precum Seherezada cu bratari de clinchet, si dintre toate, nici o privire ca a ta.