Privind in a trecutului oglinda
Vad clipe de vis,durere si-amagiri...
Si astfel simt cum vin sa ma cuprinda
Atat dulci ganduri,cat triste amintiri...

Vad mangaiati de-a lunii dulce raza,
Undeva,singuri,deasuprade pamant,
Doi porumbei,cuprinsi de-a noptii vraja
Prea pura de a fi legata de cuvant...

O,noapte!O,tu,sublima minune!...
Si luna,tu,preamarita regina;
Ramai!Nu pleca!...Dar luna apune
Si noaptea fuge de-a soarelui lumina.

Si astfel pumnalul hain si-aurit
Sfasie,rupe,magia divina -
Lovit,porumbelul,indat-a fugit,
Iar ea ramanand,ranita suspina...

Unde-ai plecat,tu,pasare pribeaga?
Spre ce cuib strain zborul te-a indreptat?
Singur si fara sotioaara-ti draga
Tu,magia serii,unde-ai mai aflat?...

Iar porumbita,faptura sarmana
Cu ochi umezi si tristi,suspina usor...
Incat intreaga-i fiinta emana
Durere cumplita,tristete si dor...

Si astfel in lumea larga ratacesc
Destinele prea triste-a celor doi:
Cauta acel ceva,ce nu-l gasesc -
Aca minune,ce-o cautam si noi...

Dar noapte-i neagra,lipsita de stele;
Si-ascunsa de nori e-a lunii cununa -
Caci vraja serii primeste putere
Doar cand cei doi sunt iar impreuna...

Totul se scurge,luminile-s neclare -
Imaginea trecutului se schimba.
Cu un fior de teama si mirare
Privesc in a prezentului oglinda:

Imi vad chipul cu nespusa uimire
Si observ ca-n locul luminitei
- Acea sclipire din a mea privire -
Vad tristetea din ochii porumbitei...