Motto: Nu sunt zeu
nici uns să apuc lumina de ceafă
Să îngheț mușcătura șarpelui în palmă… (Horea Cucerzan)

Liceul….viață aventuroasă pe marginile unei păduri din pahare de șampanie…Beția cunoașterii, a obrăzniciei, a adolescenței, a tupeului , a intelectualismului incipient, a spiritului creator, a talentului precoce…se încheagă toate ca sângele pe un genunchi julit de asfaltul crudei realități juvenile…Mult prea multă energie și exuberanță…o maree de creiere cu valuri cenușii (asta din cauza "poluării" cu inteligență!…), care a pus pe mulți în imposibilitatea de a reacționa în vreun fel…Zeci de materii de studiu, țepe draculiene pentru rețeaua mentală de canalicule și șanțuri labirintice corticale cu care trebuie să iasă nefericitul proiect uman "factotum culturalis" din camera de tortură. Ambițiile, afrodiziacele coarne de berbec…sau de taur…, cleștii de scorpion sau de rac…(după zodii și zodiacuri!), invidiile, concurența virulentă devin cele mai puternice anestezice pentru vederea de ansamblu, pentru inteligența interiorității--veșnic narcotizate de efortul altui tip de integrare…cea prin părți…în cădere liberă pe fondul tablei--un abis mai negru ca cerul gurii unui câine rău. Profesori și discipoli în jocul (de vârstă astronomică!) de-a sistemului solar, în care gravitația poartă un nume mai extravagant, cu evidente conotații de teorii motivaționale pavloviste… "NOTÃ". Boala calificativului nesatisfăcător s-a tratat întotdeauna cu metode tradiționale chinezești… acupunctura cu ace conectate la rețeaua de înaltă tensiune a unui manual care trebuia desigur pozat da capo al fine…eventual în plin sezon de atracții estivale!
Perioadă de tranziție--trăiri de tranziție…Și totuși pubertatea capitalismului românesc chiar a călărit pe umerii adolescenței noastre. Ciudată coincidență temporală…cu rezultate umane uimitoare: înmulțirea persoanelor care în lipsă de…folosesc fard de nicotină, pentru câteva tușe de cenușiu…pe ici pe colo, păr alb de-atâta umblat cu țeasta în nori, nervi înfășurați pe o largă varietate de papiote din simboluri falice, elevi cvasimaturi, oameni-lilieci întorși de profesori cu capul în jos pentru a gândi cu toate umorile lor (nefolosite sau refolosibile!) de vietăți atât de vlăguite de studii nocturne interminabile.
Peisaj dezolant,…dar furtuna și curcubeul ies din același ou! Am învățat jocul cu acele covoare zburătoare împletite din sclipitoarele idei ale altora…ne salvează vampiricele filozofii defuncte, care sorb de sute de ani sângele orelor de curs, poemele cu metafore "atât de" livrești încât trebuie să scotocești biblioteci întregi numai pentru o unghie vers, teoremele care îți fixează atât de clar impozitul unor legi fizice de la care simți cu stupoare că nu poți să te sustragi în nici un fel (științele exacte au fost și încă sunt cei mai mari dictatori ai universului !), geografia originilor sau …originea "geografiei" trupești a unor personaje feminine superbe, care îți agățau efectiv ochii în cuiere "speciale", ca pe niște trofee jalnice de indivizi bolnavi și, în sfârșit, ideile filozofice mai grele decât mingile de bowling, care îți puteau răsturna definitiv și ultima popică de convingere personală…de om al secolului XXI.
Una peste alta, școală mioritică serioasă, profesori cu suflete și "guri de rai".Toată lumea merită câte o decorație…una pe epoletul emisferei stângi--pentru performanță, una pe centrul răbdării și una în cuiul (bătut de noi, preacucernicii învățăcei!) din peretele inimii…diploma de oameni excelenți!