Urlă slăbănoagele mâțe ale Regiei
Frida Kalo își pictează fluturi pe corsete de fier și de ghips.
Îmi aud părul cum foșnește și crește,înfașoara trupuri de batrani și soldați, îmbracă într-un fel de cocon nenăscuți embrioni. Mi-a spus cineva că părul meu ajunge până-n Coreea la femeile știrbe ce culeg orez, până sub broasca țestoasă, mormântul regelui Seijong.
Prin apartamente, gospodine murdare jupoaie sirene de solzi.
Am în creier un haos în erecție.
Genele tale fac fâl-fâl și mă zbor.