cercuri de gheață îmbrățișează
visul fără suflare al versului putred
mormânt criogenetic în așteptarea primăverii
unui timp în afara sufletului

gânduri de stâncă
se povârnesc cu hohot acut
împotriva oricăror legi ale fizicii
către cer

aripi sarcastice aplaudă asfințitul în culori terne
bisând în batjocură bătaia sacadată de inimă
care nu-mi mai aparține de-un pas

tremură amar struna ruptă de grindină
zdrențe palide de sentimente
stindard rănit

vorba se retrage
în sine