Frigul din umbre îl torn în pahar
Și soarele alb îmi bate-n ferestre
Duminica asta adâncă îmi este,
Știi tu, o trecere-n alt calendar.

Nu tremur decât o secundă așa
Cu toamna în brațe, firește,
Căci ea s-a întors și-mi zâmbește:
Copile, tu chiar nu mai ai ce visa?

O mângâi usor, în priviri ostenesc,
Înăuntru, lumina mai lină:
Ascultă, îi spun, cum vioara se-nchină,
E Schubert și imnul ceresc.

Îi place mult maimuței din mine...
Frigul din umbre îl torn în pahar,
Cu toamna în brațe, gustându-l amar
Și dulce... ca întelegerea-n sine.

Știi tu, o trecere-n alt calendar