Era o vreme în care credeam în oameni, în puterea lor dea ma face să zâmbesc, dar acum îmi dau seama de faptul că am fost și încă sunt nemaipomenit de naivă. Am impresia că prin intermediul acestei pagini de jurnal nu fac altceva decât să-mi reproșez ingenuitatea. Poate doar așa voi reuși să-MI REVIN...poate asta este cel mai greu.. ideea e că simt că mi se termină orice... dar e o prostie tot ceea ce scriu acum. Voi cei care mă citiți...
nu mai are nici un rost