Moto "... umbra-mi tresărise.
Era amurgul...
frunzele se prind
în horă. Le simți
răsuflarea?
sunt tristă acum
dar... nu mai strâng
cristalele ce-odinioară
cădeau.
ultimile castane s-agață
de rochia-ți...
sunt doar himere, nu?
hai joacă draga mea!
umbre, castane, toamne...
și tu ești de-a lor, nu?"

... simți trupul toamnei pierzându-și din umbre?
fruntea grea de frunze albe
e ultimul anotimp în care mai întomnez...

P.S. ACUM NU ȘTIU DACÃ MAI AM PUTEREA SÃ MAI SCRIU...
VÃ ÎNTREB PE VOI: SÃ MAI CONTINUU SAU SÃ RENUNÞ? SE PIERDE CEVA DACÃ PLEC DE AICI?