Visul...acele resturi diurne, atat de puternice; unele dintre ele putand dezlantui o adevarata furtuna in sufletul nostru, sensibilizandu-ne prin acea suferinta...suferinta spiritului in fata dorintei. De fapt, daca stam sa ne gandim bine, de aici se nasc majoritatea perspectivelor... se spune ca visul are o mare influenta in drumul pe care il alegem. Intr-adevar o mare influenta... dar este ea intotdeauna benefica, sau ne poate conduce spre o lume in care devenim prizonieri din propria dorinta si care nu are nici o interferenta cu lumea exterioara, in care visul aparent nu este permis, nu renteaza?
Intai ne luam zborul spre cele mai minunate culmi iar apoi ne cufundam intr-o melancolie maladiva; regretand conditia noastra, si posibilitatile oferite de lumea externa. Regretam ca nu suntem, ca nu reusim sa fim ceea ce n-am dori, ceea ce am visat si visam. In aceasta ultima stare obscura, neclara, incoerenta si absurda ajungem sa ne pierdem toata energia necesara continuarii sirului cautarilor, energia necesara pentru a face fata efortului nemasurat de a merge pe un drum intortocheat care se pierde undeva in necunoscut intr-un nor de ceata.
Totdeauna visele... vor fi cele care vor putea sa ne redea placerile refuzate. Dar iata ca vine si acel moment teribil cand suntem nevoiti sa iesim din lumea aparent minuscula, care s-a dilatat si a devenit un univers propriu... si suntem acaparati de amintiri. In viteza fulgeratoare care caracterizeaza societatea noastra, singurul lucru care il facem, probabil acel refuz, acea incercare inconstienta de a opri, de a tempera agitatia, si vuietul asurzitor este sa cedam amintirilor. Prezentul devine doar o simpla reactualizare a trecutului.
De fapt unde este mai usor de trait decat intr-o lume construita pe sentimente personale, cele mai ascunse sentimente personale, care in lumea reala nu au puterea nici macar de a depasi bariera subconstientului?
Tot ceea ce suntem constransi sa refulam aici, poate sa iasa la iveala, sau, uneori poate fi chiar implinit in timpul visului. Cumulul de energie care abunda in subconstientul nostru poate obtine eliberarea. Dar aceasta este doar o amagire care creeaza autodistrugerea cu o dibacie impodobita de frumusete, o frumusete halucinanta, ce produce intr-o ultima instanta dependenta...