E greu când sui; poteca-i rătăcită.
N-am cum răzlețe clipe să înnod.
Din vreascuri către țel cum să faci pod,
Când vremea nu se lasă prăduită?

Magie-i totul; prag de eșafod...
Decapitate visuri, de-o clipită...
Reîncarnare într-o stalagmită...
Un glas în tremur pe un gând schilod.

Spre ce tărâmuri mi-e tocmit luntrașul,
Săltând din val în val, neostoit,
Când cere și nu vreau să-i dau răvașul

Ce mi s-a-ncredințat când am pornit ?
E loc. Dar barca lui nu mi-e sălașul
Și nu mă las de nimeni jecmănit !