o zi intens colorată de vară



(Fotografie de vara cu Mihai Eminescu)




era o zi intens colorată de vară
când lumina descompune cu înghițituri mici
limburile platanilor în cruste meditative,
pe acoperișuri, pe umerii statuilor, pe tibiile fetelor
puteai găsi cristale ce adâncesc dimensiunea
imaginală a materiei așa cum deasupra asfaltului
încins aerul dilată amoeba realului,
ziua era de vară și era o zi intens colorată de vară
când nu ai ce face pentru a face ca ceva să – și supraviețuiască
(hai să nu discutăm aici și despre simptomele
hipertermiei la exponatele din Muzeul Antipa
pentru că noi nu împăiem ideile din care Dumnezeu s-a evaporat)
când există o anume tandrețe față de ceva ce stă
pe pervazul ferestrei în bătaia soarelui
și care stând de prea multă vreme se poate dezacorda
cu un semiton așa cum se duce naibii patina boierească
de pe plumbul frecat cu ziare vechi,
fereastra de la morgă era larg deschisă și o vrabie
ciugulea lacom dintr-un cortex uitat pe pervaz,
în jurul ei alte vrăbii făceau gălăgie mare,
istoria literaturii române nu avea un anatomo - patolog
de serviciu în acea zi de iunie a anului una mie opt sute
optzeci și nouă când creierul lui Eminescu se înmuiase
de căldură la soare uitat pe un pervaz de la morgă
și apoi a continuat să picure multe zeci și sute de ani
în tâmpla mea ce nu poate să uite acea zi
intens colorată de vară
când lumina descompune cu înghițituri mici
tot ce întâlnește în cale in vitro
și mai ales tot ce ajunge la mine
mult mai târziu in vivo



***
Blog Angela Furtuna