Adulmec o haina pierduta prin casa
Intr-un moment de placere
Crezand ca-ti voi afla mirosul
Sperand ca el nu piere.

Din prea mult dor si perna ma-ndrageste
Caci ea mereu in bratele-mi se cuibareste
Ca un copil la pieptul mamei sale
Cum eu faceam, mânat de atingerile tale.

Copil nebun cu lacrimile-n vânt
Ce-alearga după un zmeu ce s-a pierdut
Si-ntinde mana parcă sa-l ajungă
Crezand ca cerul se va-ndura de a sa rugă.

Ma uit la clipele ce au trecut parcă au fost o adiere
Dar pot să uit, iubirea oare piere?
Pentru ce am luptat atat si in sfârsit am obtinut
Pot să mă dau bătut, să renunt, să fiu infrânt?

De poate toată teama, frica din lume m-ar cuprinde
Stiu că intr-o zi impreună noi vom fi
Dar oare atunci nimic nu ne va mai despărti?
Oare iubiti de-a pururea vom fi?

Si inca indoiala nu-mi dă pace
Cum mintea cruntul joc continuă sa-l joace
„Mai stai odata locului tu pacatoasă!
Caci inima stie prea bine ce destin are să-mi coasă!”

Si-n haina ce-mi urzeste calmă acum
A pus si vise si sperante, amor si dragoste si scrum
Nimic din ce-i lumesc nu s-a pierdut
Tu vrei ca să mă prinzi in plasă!

Ce vis,ce mit ai mai gândit
Ce ideal de neatins imi mâni nelinistit
In suflet... ca pe o prea frumoasă
Dorind sa ma vrăjească cu farmece de clasă?

Nu, azi iti spun nu, n-am sa te-ascult
Caci cântul prea frumoasei tale e prea mut
Eu cred, mă-ncred in ceea ce-i acum prea cald in mine
In tot ce-i nepătat de tine, mă-ncred in mine, in ea si in iubire.