De unde atâtea amintiri,
ce-mi sapă obrazul sărat
cu râuri sălbatice,
șuvoaie năvalnice
care curg neîncetat.
Asemeni unui sfinx
de vânturi bătut,
strecurat de timp
fără să ascult,
fără să sărut
și fără alint?
De-aș putea să zbor,
să simt un fior,
să nu mai cobor
și să mă întorc,
spre trecut din mers
călare pe-un vers.