Știu ca îmi placi si îmi lipsești
Mă chiuie gândul c-aici nu ești
Încerc sa te ascund si-n suflet te pierd
Doar inima-mi spune greșeala sa-ti iert.

Singura lacrima plecarea-ti îmi lasă
Si mă întreb: ”Oare îmi pasa?”
“Nu, sa-mi pese nu pot !” strig cu tarie
Aceasta ar fi cea mai cruda trufie.

Obrazul e ud, buza la fel
Si gândul mă minte in ultimul fel
Mă lupt cu gândirea, mă lupt si cu mine
As vrea sa cunosc ce-i rău sau bine.

Neg existenta-ti, amintirea-ti la fel
Si zbuciumu-mi naște un suflet rebel
Reneg adevărul adopt chiar minciuna
Dar gândul acela-mi zumzăie-ntr-una.