Mă închin la o singură femeie:
Stânca – este numele ei.
Căci, doar ea poate oferi
Puritatea dată de zeii
Pe care noi i-am devorat
Uitându-i.

Ii privesc coapsele fine:
Faleze greu de cucerit.
Vârfurile-i semețe:
Pe care de le atingi, devii un mit.
Crăpăturile ascunse:
Pe care le poți descoperi
Doar luând parte la rit.

Nu, ea nu mă va părăsi niciodată
Tristelor amintiri pradă,
Ea nu-mi va respinge niciodată
Privirile-mi dornice de pradă,
Ea-mi va spune doar atât: ^Te vreau!^
Iar eu mă voi contopi la picioarele ei,
Simțind bucuria acelor zei.