eu sunt intunericul…

..; cu singurul lui ochi – muribund de lumina
ca o panza de paianjen
rastignita intre secunde – ma privea
intunericul

povestea despre mine si turma nocturna de cai marini
ma surprindea innumarandu-ma

traiesc doar in conturul buzelor tale…

eu sunt urmarea casei nezidite intre vorbe – imi repetam in gand
de fiecare data la intalnirea
cu decameronul tarziu

eu sunt ceea ce ar trebui sa fiu nefiind…
poate ecoul nud al nechemarii tale..

..; eu, tu el, ea…
aceeasi poveste despre un altfel de mine


si orologiul uitat cum sacaie, Doamne
intunericul
dinte secundele care inca mai suntem!