Cand ma uit aici ,
Constat altceva.
Ca e o fibra lucioasa,
Care se desprinde stupid de o alta.
Mi-e dor de drumul neted,
De ploaia cea veche,
De prapastia pe care o stim amandoi.
As sta pe marginea ei,
Dar nu are margine.
As iubi-o toata viata,
Dar nu am viata.
Ma bucur cand vad un soare negru.
E dulce.
Aspir dorintele de langa usa.
Era prea murdar.
Ma lupt cu aerul greu,
Care ma apasa zi de zi.
Ma invart intr-o substanta vascoasa,
Dar ma simt bine acolo.
Sunt in siguranta.
Am ochii mari si sclipitori azi.
Iar am vazut soarta dulce,
Destinul meu si al tau.
Si cand incerc sa prind o franghie de lut,
Nu pot.
Fiindca nu se cuvine sa o ating.
Asa ca mor inecata in miere.