Pământul vuiește
de umiditate
îi sărut sălbatic
colțul urechii
A fulgerat un copac
sfârtecându-i coroana
I-am prins sfârcul
între dinți
trosnind zăpada
sub călcâiele vecinei
Îi traversez tăcut
intimitatea
În cealaltă cameră
Se aude o chitară
Flăcările pe tavan
mă-mbie
Am pătruns
clandestin în ea
ca viermele într-un
măr
prin vena de la
gâtul ei trece
nesăbuită fericirea
arcuită în mine
mă privește ca o
mămică mândră
de progresul fiului
Am ieșit pe ușă fericit
Caisul din fundul
grădinii
A înflorit