agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-04 | [This text should be read in romana] |
"spune-mi o poveste", m-ai rugat tu, ti-era frig, cu palmele lipite,
desi in bucataria unde fumai o tigara era destul de cald. si atunci mi-am amintit de cei doi speologi care au ramas intr-o pestera vreo trei zile pana au dat de ei. cand au iesit de acolo se tineau de mana, era firesc in atata timp trebuia sa se lege o oarecare camaraderie intre ei, dar era imposibil sa nu te gandesti ca poate sunt impreuna, iubiti, ca apropierea dintre ei a fost de alta natura. el arata ca un star de telenovele in varsta, cu capul acoperit de un par alb, un zambet permanent, sau mai degraba o relaxare din aceea cu gesturi studiate. ea parea sfarsita si fericita in acelasi timp. asta iti povesteam eu in lumina prea clara in care stateam amandoi. si inventam o poveste de iubire intre ei, poate ca sa-ti trezesc apetitul (in fond, eram in bucatarie) pentru o iubire din asta, putin probabila, intre un barbat in varsta si (aproape) o pustoaica. ea ii va fi zis la fel, "spune-mi o poveste" - isi simtea oasele usoare si tipetele inspaimantate ale liliecilor din jur, ale acelor animale micute si inofensive, in fond, o terifiau -. mainile ei erau usoare in mainile lui, pe atunci gestul nu avea nimic erotic, doar ei il stiau, era si firesc in intunericul din pestera era un gest cald ca lumina unei lampe. uneori nu erau de ajuns cuvintele. el isi aprindea o noua tigara, si la lumina brichetei pe care o apropia de fata ei, ii vedea chipul inspaimantat, care se relaxa repede si in final reusea sa-i smulga un zambet. erau doar ei doi si orice ar fi fost mai bine decat indiferenta posibila dintre ei. chiar si amanti ar fi putut deveni doar pentru a face mai multa lumina in pestera, pentru a face tipetele zburatoarelor sa inceteze. la un moment dat ea i-a atins chipul cu un gest usor, a urmat un sarut si o lunga tacere in care ea sau el (naratorul nu s-a putut hotari) frisona de emotie. "frumos", spui tu, ca sa suprimi tacerea dupa ce am povestit acest ultim eveniment dintre cei doi. mi-am dat seama ca nu ti-am spus toate cuvintele necesare. povestea pare ca s-a terminat si ca nu voi reusi sa te sarut nici acum, nici sa-ti spun ca te iubesc (desi ti-o spun mereu, in gluma si tu zambesti fericita). "deci ea a avut initiativa, pana la urma", faci tu povestea sa continue, neasteptat, eu zambesc fericit. iti acopar chipul cu cuvinte. ca saruturile dintre cei doi indivizi din poveste. ca o pisica mare te-ai intins, la un moment dat, ai luat oala de pe foc si apoi te-ai asezat, cu un gest firesc, in bratele mele.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy