Aflând flămând că-s seacă iască
al cui izvor l-ai căuta să-ți nască?
Potol belșug, din carnea-mi flască,
tu negăsind, să-ți trebuiască?
Aflând flămând că eu m-am stins,
că dorul tău nu m-a atins,
când trupu-mi rămane-va nins
tu unde ți-ai găsi alt vis?
Aflând flămând că sunt cenușă,
că n-am, nici lacrimi de păpușă
când moartea-mi vine ca manușă,
tu cui i-ai bate-atunci în ușă?
Aflând flămând că sunt pustiu
și că deșert în suflet țiu,
că din nimic, nu-i nimeni viu
cine-ai fi tu, n-aș vrea să știu.