Se-aud în departare frunzele, cum plâng
în timp ce sunt purtate pe noi aripi de vânt
iar norii se adună, deasupra unui pom
care adăpostește un biet suflet de om…
Cerul devine sumbru, e plin de nori acum
și stropii mari de ploaie se-apropie de drum.

Ce freamătă coroana sub apa cristalină
în timp ce împrejur totul devine tină.