Dar sânii tăi (II)

Dar sânii tăi, ca două flori de nufăr,
Orașul, legănându-l, îl înghit,
Tu ești icoana apei ce o sufăr
Pe malul liturghiei unui schit -

Și-ncremenind, ca zborul unei păsări,
În timpul iconar îi invelesc
Cu-a ochilor lumină, în mătăsuri,
Dar - cupe de fântână - nu foșnesc -

Dar sânii tăi, ca două flori de rouă,
Taie luminii caii în galop,
Și taie răsuflarea lunii-n două,
ÃŽn ochii mei, ca frunzele de plop...