Învierea lui Lazăr

Pe Lazăr, înainte de-nviere,
L-ai plâns, Iisuse sfânt, ca un copil.
Și tulburat ai fost, și-a fost tăcere
Ce plânge doar, pe lumea-i fără tril -

Tu, Domnul, plângeai omul ce plecase.
Tu, Domn din cer, plângeai un om de lut.
Când ai vorbit la mâna lui de oase
I-ai dat cu lacrimile Tale un sărut.

Mai inainte de-a-l trezi din moarte
L-ai plâns cuprins de dragoste și dor,
Așa-și iubește turma un Păstor,
O plânge și o mângâie în parte -

Și-așa, minunea sfintei învieri
Pe lacrimi e durută, printre cergi.
L-ai înviat pe Lazăr, mort mai ieri,
Spunându-i plâns: "Ridică-te și mergi!"